mercoledì 20 marzo 2013

Poesia di Ciccio Erbicella


             Ho il piacere di pubblicare sul nostro blog la bella poesia del caro amico Ciccio Erbicella, nostro concittadino, che come in un inno esprime il suo vivo attaccamento alla sua terra, che è anche la nostra.


                VILLAROSA

Ti pregu eternu patri onnipotenti.
Nicuzzi e rranni pregu li santi
d'alluminari a sta povira menti
a ffari'na poesia assai 'mportanti.

Oh! patriarca cchi fussi cuntenti
d'aviri aiutu di vuantri santi;
i sugnu certu e ssicuramenti
ca di sti paroli nni pigliati cunti.

Oh! Villarosa, paisi d'amuri
ccu li to figli tutti di bbon cori,
genti puliti e ddi picca parlari
ca 'nti la societa' cci sanu stari.

Dintra 'na conca fusti fabbricata
e ddi lu signuri fusti binidiciuta;
la prima casa la fici lu dduca
ca ora nun gnie' cchiu' mancu abitata.

Prima ieratu patruna di tanti pirreri
unni li to figli cci ivanu a travagliari,
davatu travagliu puru a lu forestiri
e a ttanti famigli facivatu campari.

Li vidanedda zzappavanu li tirrena,
e nun gneranu ricchi cu li simivana,
la panzaredda sembri l'addubava
e mmurtu di fami mai cci ristava.

Quantu aciduzzi cci vinu a ccantari
bbelli canzuni ca parlanu d'amuri,
si fanu lu nidu ca vunu arristari
ca stu paradisu nun lu vunu lassari.

Ì mi ricurdu quann'era carusu
ca mi curriva ancora lu nasu,
tannu lu paisi nun gnera di lussu
ma i lu vidiva cumu lu paradisu.

Aiu crisciutu 'nti stu bellu iardinu
onestamenti mi cc'iaiu truvatu bbunu,
macarica tanticchia stetti luntanu
'nti lu ma cori iera sembri vicinu.

I cci annasciiu e cci vugliu muriri
e lu signuri m'ava accuntintari,
li ma rradici s'arrazzinaru ccani
e bbugliu ca cca avissiru a siccari.

Scusati amici pratichi di st'arti
si 'nti sta poisia cci su cosi sturti
e nn'antra cosa vi raccumannu sparti
ca li cosi ora si stannu fannu bbrutti.
                   
                    Francesco Erbicella

Cerca nel blog

Lettori fissi

Archivio blog